Cancerul colorectal

Cancerul colorectal este una dintre cele mai frecvente patologii neoplazice, fiind, la nivel mondial, al doilea cel mai frecvent cancer la femei și al treilea la bărbați, cu o creștere accentuată în ultimele decade a numărului de cazuri la persoane sub 50 de ani. Datele Globocan, arată că acest tip de neoplasm este cel mai răspândit la noi în țară și este responsabil de decesul a peste 6 000 de români anual. 

Persoanele diagnosticate cu această boală au dreptul să cunoască ce presupune această afecțiune și conduită terapeutică completă conform ultimelor ghiduri.

Ce este cancerul colorectal? 

Cancerul colorectal nu apare brusc. Cancerele de colon și de rect apar în urma unor mutații la nivelul unor celule aflate în peretele intestinul gros (colon, rect) ce conduc la o creștere rapidă și anormală a țesutului, dând naștere unei formațiuni tumorale. Se transformă în formațiune malignă pe parcursul a aproximativ 10 ani. Diagnosticarea acestui tip de cancer în faze incipiente este o provocare pentru orice medic, pentru că simptomele sunt de cele mai multe ori nespecifice. 

Care sunt factorii predispozanți în cazul cancerului colorectal?

În acest moment nu este în totalitate clar de ce apare cancerul intestinului gros. O serie de factori de risc au fost asociați cu această afecțiune și chiar dacă aceștia cresc riscul de apariție al cancerului, nu sunt  suficienți pentru a cauza un cancer.

Aproximativ 20 % din cazurile de cancer de colon și de rect apar în context familial. Mai puțin de jumătate dintre cazuri apar ca rezultat al unei afecțiuni ereditare cunoscute (tatăl sau bunicul cu cancer de colon sau de rect). În unele cazuri, cancerul se poate manifesta ca boală sporadică, fără să aibă legatură cu genele moștenite.

Principalii factori de risc ai cancerului de colon și de rect sunt:

  • Înaintarea în vârstă: riscul de cancer crește foarte mult după vârsta de 45 ani dar el nu este nul la persoanele tinere
  • Dietă: consumul de carne roșie (vită, miel, porc), carne procesată (mezeluri), produse tip fast-food, consumul de alcool , consumul de alimente sărace în fibre, vitamine;
  • Obezitatea;
  • Stilul de viață sedentar: lipsa activității fizice este un potențial factor de risc;
  • Afecțiuni metabolice (Diabet Zaharat tip II);
  • Consumul de tutun crește riscul apariției polipilor în intestinul gros (precursorii cancerului);
  • Istoric famial de polipi colonici: Acești polipi sunt cunoscuți ca fiind leziuni precanceroase, cu risc de malignizare foarte ridicat. De aceea se recomandă excizia lor la colonoscopie;
  • Istoric anterior personal de cancer de colon sau de rect: în cazul unui pacient diagnosticat cu o tumoră la nivelul intestinului gros care a fost rezecată, riscul de apariție a unei alte tumori este destul de ridicat.
  • Istoric anterior personal de alt tip de cancer: dacă pacientul a avut în antecedente un alt tip de cancer (limfom, cancer testicular, cancer endometrial), crește riscul dezvoltării unui cancer de colon sau de rect.
  • Boală inflamatorie a intestinului (boală Crohn, colită ulcerativă): din cauza persistenței îndelungate a inflamației intestinului gros, se poate dezvoltă o displazie a celulelor, care va conduce în timp la apariția cancerului;

Sindroame ereditare:

  • Polipoza adenomatoasă familială – sindrom autosomal dominant – caracterizată de prezența a sute sau mii de polipi colorectali , este un teren susceptibil pentru dezvoltarea cancerului de colon sau de rect din unul sau mai mulți polipi, înainte de vârsta de 40 de ani;
  • Sindromul Lynch: cea mai frecventă cauză de cancer ereditar non-polipozic. Este caracterizat de o creștere a riscului de cancer colorectal și endometrial în principal, dar și de cancer gastric pancreatic, urotelial, de căi biliare etc. Pacienții dezvoltă frecvent la vârste tinere tumori de colon drept de tipul carcinoamelor mucinoase, medulare, slab diferențiate sau nediferențiate;
  • Alte sindroame ereditare mai puțin frecvente precum sindromul Turcot, Peutz-Jegher și polipoza asociată MYH;
  • Unii factori pot avea un efect protector împotriva dezvoltării cancerului de colon sau de rect:
  • Dietă bogată în legume, fructe și cereale integrale scade riscul de cancer;
  • Creșterea activitații fizice poate contribui la reducerea riscului de apariție a cancerului;
  • Aportul hormonilor feminini, la femeile aflate în postmenopauza este o modalitate de a reduce riscul de apariției a cancerului colonic sau rectal.

Cum este diagnosticat cancerul colorectal? 

Diagnosticul și determinarea exactă a stadiului bolii se face în urma anamnezei, a tușeului rectal, a colonoscopiei, a investigațiilor radiologice CT și RMN, a analizelor de laborator și evident, a examenului histopatologic și celui imunohistochimic. În unele cazuri diagnosticul poate fi întâmplător la un examen clinic de rutină sau în cadrul investigării altei afecțiuni.

În societățile civilizate se efectuează programe de screening pentru depistarea leziunilor precanceroase sau a cancerului în stadii precoce la persoanele cu factori de risc, reușind astfel prevenirea apariției sau tratamentul în faza inițială. În evoluția ulterioară apar o serie de semne și simptome mai sugestive pentru diagnostic.

Simptome:

Durerea abdominală: nespecifică – poate fi sau nu prezentă.

Uneori durerea abdominală apare în zona afectată de procesul tumoral sau poate fi difuză, cuprinzând întregul abdomen. De asemenea, durerea în cadrul cancerului colorectal poate fi intermitentă (colică abdominală) sau continuă, când este însoțită de distensia abdominală.

Simptome ale anemiei feriprive secundare pierderii cronice de sânge:

  1. Fatigabilitate;
  2. Astenie;
  3. Tegumente palide;
  4. Toleranță scazută la efort.

Semnele care ar trebui să vă trimită de urgență la medic: 

  • Scăderea inexplicabilă în greutate: un alt semn al dezvoltării unui cancer prin folosirea resurselor corpului în creșterea tumorală. Persoană observă o scădere importantă în greutate într-un interval relative scurt de câteva luni, în ciuda alimentației corespunzătoare.
  • Alterarea tranzitului intestinal: poate apărea o schimbare a tranzitului de tip diaree sau constipație, sau alternanța acestora. Se datorează îngustării calibrului tubului digestiv în regiunea tumorii.
  • Prezența sângelui în scaun poate fi un semn de polip sau cancer colonic sau rectal. Pierderea de sânge poate să fie vizibilă ( sângerare macroscopică) sau ocultă (sângerare microscopică), ultima traducându-se prin simptomele anemiei (fatigabilitate, astenie, intoleranță la efort, tegumente palide, puls accelerat) și poate fi evidențiată prin teste de sângerare ocultă în scaun.
  • Culoarea sângerării macroscopice poate să difere: sânge roșu , proaspăt (rectoragii ), sânge parțial digerat, maroniu (aspect de « zeamă de carne », sânge negru numit și melenă (« negru ca păcura »). 
  • Secreții anormale în timpul scaunului sau între scaune – eliminare de mucus care uneori poate fi prezent în cantitate mare cum este cazul tumorilor viloase.
  • Tenesme rectale (senzația falsă de defecație)-iritația rectului datorată prezenței tumorii.

Diagnosticarea cancerului de colon sau de rect se bazeaza pe:

  • Anamneza (discuția cu pacientul);
  • Examenului clinic obiectiv pe aparate și sisteme (pacientul este examinat, în special la nivelul abdomenului);
  • Tușeul rectal ce permite identificarea formațiunii tumorale, dacă aceasta este la mai puțin de 8-10 cm de orificiul anal;
  • Colonoscopia: introducerea prin orificiul anal a unui tub ce prezintă o camera video în capăt pentru vizualizarea în timp real a întregului intestin gros și a porțiunii terminale a intestinului subțire. Prin această metodă se vizualizează direct formațiunea tumorală, împreună cu caracterele ei, cu posibilitatea de biopsiere pentru confirmare histopatologică. Formațiunile descoperite până la aproximativ 15 cm de la orificiul anal aparțin rectului, iar cele după această limita aparțin colonului;
  • Investigații radiologice:
  • Ecografia abdominală – folosită adesea în screening-poate vizualiza tumori mai avansate de colon, metastaze hepatice , carcinomatoză peritoneală , lichid de ascită;
  • Computer Tomograf (CT) cu administrare de substanță de contrast intravenoasă – obligatoriu în stadializarea bolii: poate vizualiza formațiunea și raporturile ei cu celelalte organe incluziv posibila invazie dar cel mai important – poate identifica împrăștierea bolii regional și la distanță( ganglioni limfatici, metastaze hepatice, pulmonare);
  • Rezonanță magnetică nucleară (RMN): oferă o mai bună vizualizare a posibilelor metastaze la nivelul ficatului și a raporturilor tumorii, de obicei folosită în caz de dubii la interpretarea CT. De menționat că în cazul tumorilor de rect mijlociu și inferior RMN pelvină este considerată o examinare cheie pt că de rezultatul ei depinde decizia de a efectua radiochimioterapie neoadjuvantă (înaintea operației) , evaluarea ulterioară a efectului terapiei neoadjuvante cât și tipul operației- rezecție joasă sau foarte joasă rectală urmate de refacerea continuității digestive sau amputația de rect ce presupune extirparea aparatului sfincterian și efectuarea unei colostome definitive;
  • Ecoendoscopia intrarectală – utilă în stadializarea tumorilor de rect -atât a invaziei la nivelul peretelui rectal și a mezorectului cât și evidențierea ganglionilor din mezorectul juxtatumoral;
  • Computer tomograf cu emisie de pozitroni (PET-CT): nu este efectuată ca o investigație de rutină, dar poate fi utilă pentru vizualizarea metastazelor sau pentru evaluare postterapeutică atunci când există suspiciunea unei evoluții nefavorabile;
  • Investigații de laborator:
  • Teste de sânge pentru determinarea funcției hepatice și renale, evaluarea statusului nutrițional, a valorilor hemoglobinei;
  • Markeri tumorali (CEA, CA 19-9) care sunt factori produși în cantități minime de către organism și în cantități crescute de tumorile în evoluție și de aceea sunt utilizați în diagnosticarea reapariției, progresiei sau pentru a urmării evoluția bolii sub tratament. Ei nu sunt specifici bolii deci nu se folosesc pentru a diagnostica ci pentru a monitoriza evoluția;
  • Examenul histopatologic și examenul imunohistochimic: după biopsia efectuată colonoscopic piesă este trimisă la examenul histopatologic. Acesta presupune examinarea fragmentului din tumoră pentru evidențierea tipului și a caracteristicilor utile conduitei terapeutice.
  • În stadiile avansate (metastaze hepatice, pulmonare, cerebrale) pot apărea semne și simptome legate de organul afectat: hepatomegalie (mărirea ficatului), mărirea de volum a întregului abdomen prin lichid de ascită, icter sclero-tegumentar (îngălbenirea pielii și a albului ochilor) însoțit de urină hipercromă (brună), sindroame neurologice, dificultăți de respirație etc.

Important de știut pentru a primi tratamentul optim

Medicii vor trebui să ia în considerare toate aspectele legate de pacient cât și de boală, în scopul alegerii tratamentului optim.

Informații relevante despre pacient:

  • Sex;
  • Vârstă;
  • Istoric medical personal, boli și tratamente anterioare;
  • Istoric familial de cancer colonic sau rectal, polipi și alte forme de cancer;
  • Starea generală și statusul de performanță ale pacientului;
  • Rezultatele examenului clinic;
  • Rezultatele testelor de laborator;
  • Rezultatele investigațiilor endoscopice și imagistice;
  • Nu în ultimul rând preferința pacientului pt o anumită terapie.
  • Stadializarea cancerului de colon si rect
  • Stadializarea cancerului presupune o fază inițială – stadiul clinic – în care datele examinărilor clinice și imagistice (măsurarea dimensiunilor formațiunii tumorale, în ce măsură tumoră s-a răspândit local și la distanță) sunt folosite ca o etapă fundamentală pentru luarea unei decizii terapeutice inițiale corecte.

De asemenea, stadializarea determină prognosticul pacientului. Cu cât este stadiul mai mic, cu atât prognosticul este mai bun.

Cea de a doua stadializare se face după intervenția chirurgicală când piesă tumorală este scoasă și trimisă la examenul histopatologic – stadializarea  histopatologică.

Astfel se determină:

  • tipul histologic al leziunii prin examinarea microscopică a țesutului tumoral;
  • gradul de extindere a tumorii; invazia ganglionilor limfatici;
  • caracteristici de agresivitate precum invazie vasculară, perineurală;
  • prezența răspunsului la terapiile anterioare dacă a fost cazul;
  • corectitudinea exerezei chirurgicale (limitele de rezecție).

De asemenea, este obligatorie efectuarea testelor imunohistochimice pentru determinarea MSI (instabilitate microsatelitară), mutațiilor RAS, BRAF, HER 2, care aduc în plus informații despre variantele terapeutice ulterioare  posibile, astfel încât terapia să fie administrată țintit, personalizat , cu maxim de eficacitate.

Cele mai frecvente cancere de colon și de rect sunt adenocarcinoame sau subtipuri ale acestora. De asemenea pot apărea și alte tipuri, mai rare, precum: carcinoame scuamoase celulare, carcinoame adenomatoase, carcinoame nediferențiate și carcinoame medulare.

Gradul de diferențiere a tumorii:

Gradul de diferențiere este determinat pe baza diferitelor aspect ale celulelor tumorale în contrast cu celulele găsite în mod normal în mucoasa sănătoasă a intestinului gros. În cancerul colonic și rectal, actualmente se disting 3 grade de diferențiere:

  • G1 – bine diferențiat;
  • G2 – moderat diferențiat;
  • G3 – slab diferențiat.

De exemplu, în gradul 1, țesutul tumoral seamănă foarte mult cu cel sănătos, în timp ce în gradul 3 țesutul tumoral are o structură complet diferită de a țesutului de origine. Carcinoamele cu celule în inel cu pecete, carcinoamele cu celule mici și nediferențiate sunt clasificate ca fiind de grad înalt. Cu cât celulele tumorale sunt mai bine diferențiate cu atât agresivitatea tumorii este mai mică și prognosticul pacientului este mai bun.

Pentru a stadializa cancerul se folosește sistemul TNM:

  • T- reprezintă dimensiunea tumorii și gradul de extindere în proximitate;
  • N- reprezintă implicarea ganglionilor limfatici;
  • M- reprezintă răspândirea la distanță (metastazarea).

Înainte de prezentarea stadiilor, trebuie cunoscută structura peretelui intestinului gros. Acesta este asemănat cu un cilindru. Interiorul intestinului poartă numele de “lumen”, iar procesul tumoral se extinde dinspre lumen către exterior. Peretele intestinului prezintă 4 straturi. Dinspre lumen către exterior, se evidențiază;

Mucoasa – stratul de celule care capitoneaza pe interior intestinul;

Submucoasa – un strat de țesut de susținere și hrănire pentru mucoasă;

Musculara – fibre musculare longitudinale și circulare care asigură mișcarea (peristaltică) efectuând tranzitul intestinal;

Seroasa (peritoneul visceral) – o foiță care învelește pe exterior intestinul, ea lipsind la nivelul rectului mijlociu și inferior.

Stadiile cancerului de colon și rect:

  • Stadiul 0 – cunoscut și sub denumirea de „carcinoma in situ”, reprezintă cancerul depistat în faza incipientă, limitându-se la nivelul mucoasei;
  • Stadiul I – cancerul invadează submucoasa sau stratul muscular;
  • Stadiul II A – cancerul invadează stratul muscular până în subseroasă sau până în țesuturile învecinate;
  • Stadiul II B – tumora penetrează seroasa și/sau invadează direct organele învecinate;
  • Stadiul III A – tumora invadează submucoasa sau stratul muscular și s-a răspândit la 1-3 ganglioni limfatici regionali;
  • Stadiul III B – tumora invadează subseroasa sau organele învecinate și s-a răspândit la 1-3 ganglioni limfatici regionali;
  • Stadiul III C – tumora, indiferent de gradul de invazie locală, s-a răspândit la 4 sau mai mulți ganglioni limfatici regionali;
  • Stadiu IV – tumora s-a răspândit la organe îndepărtate, indiferent de invazia locală sau de ganglionii limfatici regionali afectați.

Care sunt opțiunile de tratament? 

Planificarea tratamentului optim presupune întâlnirea unei echipe medicale multidisciplinare – COMISIA ONCOLOGICĂ (tumor board). În cadrul comisiei se discută modalitățile optime de tratament precum și planificarea etapelor acestuia. În general tratamentul presupune terapii care acționează la nivel locoregional precum intervenția chirurgicală și radioterapia sau la nivelul sistemic cu efect pe celulele canceroase (chimioterapie, terapia biologică).

IMPORTANT!!!

Decizia terapeutică depinde de stadiul cancerului, caracterele tumorii, statusul  și celelalte afecțiuni asociate ale pacientului. Fiecare modalitate de tratament prezintă atât beneficii cât și riscuri.Discuția dintre medic și pacient trebuie să fie detaliată și bine înțeleasă de către pacient deoarece, în ciuda posibilităților multiple de tratament, alegerea tehnicii se bazează pe echilibrul dintre avantaje și dezavantaje.

Principiile tratamentului:

Dorim să expunem câteva informații despre anatomia și împărțirea intestinului gros, înaintea descrierii tratamentului. După cum bine știți, în intestinul gros se produc materiile fecale care urmează a fi evacuate prin orificiul anal. Intestinul se proiectează pe peretele abdominal de la nivelul zonei inghinale drepte , urcă până în dreptul ficatului (colon drept), traversează de la dreapta la stânga până în dreptul splinei sub denumirea de colon transvers, coboară de sub splină către zona inghinală stângă (colon stâng), urmată de o buclă către zona centrală (colon sigmoid), terminându-se cu ultima porțiune numită rect, acesta aflându-se situat în pelvis. Tratamentul chirurgical poate urmări excizia tumorii primare în limite oncologice sau a leziunilor metastatice-hepatice, peritoneale.

Există o serie de factori care dictează amploarea intervenției chirurgicale precum dimensiunile tumorii primare, răspândirea locală etc. Pentru a efectua o rezecție oncologică adevărată este necesară excizia unui segment colic sau rectal  care să conțină tumora și minim 5-6 cm de intestin de o parte și de altă a acesteia, ganglionii limfatici corespunzători conform modului de diseminare limfatică specific (cel puțin 12-15  ganglioni limfatici)și dacă este cazul, a organelor învecinate invadate, la distanță de marginile tumorii.

În funcție de localizarea tumorii, se pot efectua rezectii segmentare care implică excizia tumorală cu o porțiune din colonul adiacent (colon transvers, colon sigmoid) sau rezecții standardizate care se adresează colonului drept, respectiv stâng.

Când cancerul implică rectul (ultima porțiune a intestinului gros) excizia se adresează rectului  împreună cu mezorectul (grăsimea ce conține vase și ganglioni limfatici  din jurul rectului), realizându-se o rezecție de rect cu excizie parțială sau totală de mezorect.

În cazul cancerului de rect mijlociu sau inferior, după rezecție și efectuarea anastomozei ( refacerea continuității între colon și rectul restant), intestinul subțire este adus la piele și se realizează un anus contra naturii temporar  numit ileostomă.

Conținutul intestinal se colectează în pungi speciale atașate printr-un adeziv special pe piele, în jurul anusului nou creat. Rolul acestuia este de a proteja zona de anastomoză de materiile fecale, pentru o vindecare mai eficientă. Ulterior (10 zile- 6 săptămâni) pacientul revine pentru desfințarea acestui anus contra naturii și reluarea tranzitului intestinal normal.

Intervențiile chirurgicale se pot efectua pe două căi:

Calea clasică (laparotomie): incizie mare (preferată în cazurile complexe);

Calea laparoscopică (laparoscopie): o serie de incizii minime la nivelul abdomenului.

Diferența dintre cele două este că laparoscopia este o tehnică minim invazivă ce permite reducerea complicațiilor și a zilelor de spitalizare, refacerea mai rapidă a pacientului. Pe de altă parte, tehnica clasică este de ales în situația în care cancerul are anumite particularități ce nu permit o rezecție completă în limite de siguranță pe cale laparoscopică.

În unele cazuri, cancerul se dezvoltă insidios până obstruează tranzitul intestinal, fenomen numit ocluzie intestinală. Această afecțiune este catalogată ca urgență chirurgicală, deoarece starea pacientului se deteriorează progresiv, apar vărsături, dureri abdominale, balonări.

Situația impune efectuarea unui anus contra naturii pentru evacuarea conținutului intestinal și stabilizarea pacientului. Persoana respectivă trebuie să efectueze o serie de analize, investigații și tratament pentru pregătirea tumorii noi descoperite în vederea rezecției radicale.

Radioterapia:

Radioterapia presupune distrugerea celulelor tumorale într-un anumit procentaj prin iradiere ionizanta. Este utilizată singură (monoterapie) sau de obicei asociată chimioterapiei cu rol în sensibilizarea celulelor canceroase la radiații. Aceste terapii se pot efectua înaintea operației cu rolul de a limita sau reduce tumora, în vederea efectuării intervenției chirurgicale. Operația este efectuată la aproximativ 6-10 săptămâni după încetarea radio-chimioterapiei.

În cancerul rectal se recomandă efectuarea radiochimioterapiei înaintea intervenției chirurgicale, astfel scăzând riscul recidivei locale. Radiochimioterapia postoperatorie este rezervată pacienților ce prezintă un risc crescut de recidivă, fiind facilă orientarea razelor către organul țintă. În cazul cancerului de colon, se recomandă efectuarea chimioerapiei postoperator, în special în cazul în care o serie de ganglioni limfatici au ieșit pozitivi la invazia tumorală. Radioterapia nu este indicată în tumorile colonice întrucât, prin iradierea emisă, poate afecta organele adiacente.

Planul de tratament în funcție de stadializare:

Stadiul 0:

În acest stadiu, cancerul este limitat la mucoasă și nu invadează submucoasa, tumora limitându-se la primul strat al peretelui intestinal. Scopul principal al tratamentului este excizia endoscopică sau chirurgicală  locală a tumorii fără tratament suplimentar. Stadiul definitiv este cunoscut după examinarea histopatologică a piesei de rezecție tumorală; de aceea conduita terapeutică se poate modifica ulterior, în funcție de acest rezulat histopatologic. În situația în care tumora este mai voluminoasă, se practică excizia unui segment din colon ce conține formațiunea tumorală, numit rezecție segmentară, urmată de anastomoză.

Stadiul I:

Această etapă anunță dezvoltarea procesului tumoral în submucoasă cu posibilitatea invaziei stratului muscular al intestinului. În acest caz, tumora a cuprins 3 dintre straturile peretelui intestinal și se optează pentru o rezecție o unei porțiuni intestinale ce conține tumora aferentă, precum și a ganglionilor regionali (cazul cancerului de colon) și excizia rectului împreună cu tumora, grăsimea din jur și a ganglionilor asociați, în cazul cancerului rectal. În această etapă, tumoră este considerată în continuare într-un stadiu precoce și nu necesită tratament complementar. În fiecare situație, stadiul definitiv se concretizează după examinarea țesutului tumoral rezecat chirurgical. Din această cauza, planul de tratament poate fi modificat și ajustat situației.

Stadiul II:

În acest stadiu, cancerul se îndreaptă către al 4-lea strat (seroasa) al intestinului gros, cu posibilitatea extinderii la oganele vecine. Tratamentul electiv al cancerului este intervenția chirurgicală cu rolul de a îndepărta tumoră și porțiunea/întregul organ invadat. În această situație, se recomandă efectuarea unui tratament suplimentar cu dorința de a reduce dimensiunea tumorală și a scădea riscul de recidivă locală. De asemeneaza tratamentul poate suferi modificări în funcție de rezultatul examenului histopatologic al piesei de rezecție împreună cu ganglionii aferenți.

În cazul cancerului de colon stadiu IIB ( cu risc crescut de recidivă) se recomandă chimioterapie adjuvantă (administrate după intervenția chirurgicală), pentru a preveni reapariția tumorii.

Stadiul III:

În această situație, cancerul intestinului gros s-a răspândit în ganglionii limfatici regionali. Tumora primară poate fi limitată la porțiunea de intestin afectată sau poate invada organele învecinate. Cancerul fiind mai avansat, după intervenția chirurgicală cu excizia tumorii și a ganglionilor aferenți, se efectuează și tratament postoperator cu chimioterapie.

În cazul cancerului de colon, după ce se excizează piesa, împreună cu ganglionii limfatici regionali, aceștia sunt examinați și ulterior se administrează chimioterapie.

Stadiu IV:

În acest stadiu tumora s-a răspândit la organele aflate la distanță precum ficat, plămâni, peritoneu. Cancerul stadiul IV trebuie confirmat prin investigații imagistice adecvate, iar tratamentul trebuie optimizat în funcție de fiecare pacient și poate  viza  îndepărtarea tumorii primare și a metastazelor, gestul chirurgical fiind însă doar o componentă a planului de tratament multimodal decis de comisia oncologică.

De reținut că nu întodeauna se reține indicația chirurgicală în astfel de cazuri, de multe ori chirurgia efectuată fără indicație aducând prejudicii pacientului. Metastazele hepatice pot fi rezecabile de la momentul diagnosticului, pot fi rezecabile la limită, adică după efectuarea unei polichimioterapii ele devin rezecabile și nerezecabile, caz în care tratamentul constă în chimioterapie paleativă.

Apar și cazuri favorabile când chimioterapia reușește convertirea metastazelor considerate inițial nerezecabile la un stadiu rezecabil. De reținut că rezecabilitatea sau nerezecabilitatea metastazelor hepatice sunt niște termeni relativi deoarece depind foarte mult de experiența chirurgului care analizează imaginile CT/RMN  precum și de niște investigații de calitate interpretate de un radiolog cu experiență în domeniu.

Întotdeauna starea pacientului, prezența bolilor asociate și preferințele pacientului influențează luarea decizilor în vederea stabilirii tratamentului optim.

Posibile efecte secundare ale tratamentului 

Cancerul de colon și de rect este o afecțiune complexă. Presupune un tratament multimodal la fel de complex. După cum ați observant se folosește intervenția chirurgicală la care se asociază radioterapia, chimioterapia și terapia biologică. Toate modalitățile aceastea de tratament atrag după ele și apariția efectelor secundare pe care fiecare pacient în cauza ar trebui să le cunoască.

Unele riscuri sunt comune pentru fiecare intervenție chirurgicală efectuată sub anestezie generală. Printre acestea se enumeră tromboză venoasă profundă, agravarea problemelor cardiace și respiratorii, sângerare, infecții, iar din sfera digestivă (dureri abdominale, diaree, constipație). Acestea sunt minimalizate prin evaluarea medicală amănunțită a pacientului și corectarea tuturor deficitelor preoperator.

Chimioterapia vine însoțită de o serie de efecte secundare frecvente. Fiecare pacient reacționează diferit la substanțele administrate în cadrul chimioterapiei. Posibilele efecte secundare sunt:

  • Tulburări digestive (greață, vărsături,diaree);
  • Alopecia (căderea părului);
  • Infecții urinare;
  • Tulburări hematologice;
  • Polineuropatie (afectarea nervilor periferici cu apariția paresteziilor (amorțelilor) la nivelul membrelor).

Radioterapia afectează atât celulele tumorale cât și cele sănătoase din zona de acțiune din acest motiv fiind folosită în localizarea rectală a cancerului, rectul mijlociu și inferior fiind situat la distanță de organe “nobile” ce nu suportă iradiere – intestin subțire, ficat etc. Efectele notabile secundare ale radioterapiei sunt:

  • Dermatita radică – mai ales în zona perineală;
  • Inflamația țesutului rectal (rectită)- apariția secrețiilor în scaun (sângerări, mucus);
  • Inflamația intestinului subțire – enterita radică;
  • Infecții urinare;
  • Inflamația vezicii urinare (cistita) manifestată prin hematurie (sânge în urină);
  • Apariția de țesut fibros în pelvis și formarea aderențelor abdominale;
  • Stenoza vaginală.

Ce se întamplă după tratament?

Se întâplă frecvent ca pacienții cu cancer să experimenteze simptome legate de tratament chiar și după încetarea acestuia.

Cele mai frecvente simptome sunt: anxietate, insomnii, depresie, ce necesită sprijin psihologic. De asemenea în timpul și după tratament, nutriția poate deveni problematică din cauza apetitului redus, greață și starea de rău generalizată.

  • După finalizarea tratamentului, medicul oncolog va propune o monitorizare care vizează:
  • Identificarea și prevenția efectelor adverse;
  • Detectarea posibilelor recidive și direcționarea lor către tratamentul adecvat;
  • Informarea pacientului asupra bolii și suportul psihologic.
  • Protocolul de urmărire include vizite periodice la medic și efectuarea investigațiilor necesare. Toate acestea depind de stadializarea cancerului și tratamentul inplementat.

Un exemplu privind protocolul de urmărire după tratamentul cancerului de colon localizat este:

  • Istoric și examinare fizică la fiecare 3 până la 6 luni, timp de 2 ani și la fiecare 6 până la 12 luni în anul 4 și 5;
  • În timpul vizitelor, se dozează markerul tumoral CEA (antigenul carcinoembrionar);
  • Efectuarea colonoscopiei la 1 an și ulterior la fiecare 3 până la 5 ani, pentru a identifica precoce apariția unui proces tumoral;
  • Pacienții cu risc crescut de recurență, un CT TAP poate fi luat în considerare la fiecare 6 până la 12 luni în primii 3 ani;
  • Cei care prezintă simptome specifice susceptibile pentru recidivă tumorală, ar trebui să efectueză investigații suplimentare de laborator sau imagistice.